În lumea greacă antică, mitul funcționa ca o metodă de înregistrare a istoriei. În timp ce astăzi cuvântul „mit” este aproape sinonim cu „ficțiune”, în antichitate, mitul era o realitate alternativă. Astfel, ascensiunea lui Tezeu ca erou național al Atenei, evidentă în arta ateniană, a fost rezultatul unei evoluții istorice și politice.
Mitul din jurul lui Tezeu sugerează că a trăit în epoca târzie a bronzului, probabil cu o generație înainte de eroii homerici ai războiului troian. Cele mai vechi referiri provin din Iliada și Odiseea, epopeea homerică de la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. Cea mai importantă realizare a lui Tezeu a fost Synoikismos, unificarea celor doisprezece deme sau așezări locale din Attica, în entitatea politică și economică care a devenit Atena.
Viața lui Tezeu poate fi împărțită în două perioade distincte, ca tânăr și ca rege al Atenei. Egeu, regele Atenei, și zeul mării, Poseidon, s-au culcat cu mama lui Tezeu, Aithra, în aceeași noapte. Din acest motiv, Tezeu avea atât descendență divină, cât și regală.
Tezeu s-a născut în orașul natal al lui Aithra, Troezen, situat în Peloponnesos (Peloponez). Ca adolescent, el a călătorit în jurul Golfului Saronic prin Epidauros, Istmul Corintului, Krommyonului, Stâncilor Megariane și Eleusis înainte de a ajunge în cele din urmă la Atena. Pe drum, el a întâlnit șase tâlhari cunoscuți pentru atacarea călătorilor.
La sosirea în Atena, Tezeu a fost recunoscut de mama sa vitregă, Medea, care l-a considerat o amenințare pentru puterea sa. Medea a încercat să scape de Tezeu otrăvindu-l, conspirând să-l prindă în ambuscadă cu Giganții Pallantidae și trimițându-l să înfrunte Taurul Maratonian.
Probabil cea mai faimoasă dintre faptele lui Tezeu a fost uciderea Minotaurului. Atena a fost obligată să plătească un tribut anual de șapte fecioare și șapte tineri regelui Minos al Cretei pentru a hrăni Minotaurul care a locuia într-un labirint. Tezeu, hotărât să pună capăt dominației lui Minos, s-a oferit voluntar să fie unul dintre tinerii sacrificați.
În Creta, Tezeu a sedus-o pe fiica lui Minos, Ariadna, care a conspirat și l-a ajutat să-l ucidă pe Minotaur. Tezeu a reușit să fugă din Creta cu Ariadna, dar apoi a abandonat-o pe insula Naxos. Tezeu i-a spus tatălui său că, dacă se va întoarce victorios din Creta, va înălța o pânză albă pe corabie. Dacă va muri în luptă, pânza corabiei va rămâne cea neagră.
Tezeu l-a învins pe Minotaur, dar el și oamenii care îl însoțeau au uitat să ridice pânza albă. Egeu a văzut în zare corabia cu pânza neagră și a crezut că Tezeu a fost ucis în Creta. Legenda spune că s-a aruncat în mare și s-a înecat, iar marea aceea a purtat de atunci numele său: Marea Egee.
Există doar o imagine sumară a faptelor lui Tezeu din viața de mai târziu, culese din scurte referințe literare ale perioadei arhaice timpurii, mai ales din fragmente ale poeților lirici. Tezeu a pornit într-o serie de expediții împreună cu prietenul său apropiat, Peirithoos. Acesta era regele tribului Lapith din Tesalia, nordul Greciei.
De asemenea, el a întreprins o expediție împotriva amazoanelor și a răpit-o pe regina lor, Antiope, pe care a luat-o de soție. Înfuriate, amazoanele au asediat Atena, un eveniment care a devenit popular în reprezentările din artă, potrivit Met Museum.
Cea mai veche reprezentare a lui Tezeu în artă apare pe vaza François situată în Florența, datată la aproximativ 570 î.Hr. Acest celebru krater negru îl prezintă pe Tezeu în timpul episodului cretan. Este una dintre reprezentările datate înainte de 540 î.Hr.
Între 540 și 525 î.Hr., a existat o creștere mare a producerii de imagini ale lui Tezeu, deși acestea au fost limitate aproape în întregime la ceramica pictată. Imaginile îl arătau la vânătoarea eroică a Minotaurului.
În jurul anului 525 î.Hr., iconografia lui Tezeu a devenit mai diversă și s-a concentrat pe ciclul faptelor care implică tâlharii și răpirea lui Antiope. Între 490 și 480 î.Hr., interesul s-a centrat pe mituri mai puțin cunoscute, cum ar fi vizita lui Tezeu la palatul lui Poseidon.
Episodul este tratat într-o lucrare a poetului liric Bacchylides. Între 450 și 430 î.Hr., a existat o scădere în reprezentările eroului pe vaze. La mijlocul secolului al V-lea î.Hr., faptele lui Tezeu au fost plasate în metopele Parthenonului și Hephaisteionului, templul cu vedere la Agora din Atena.
Ca rege, Tezeu a capturat orașul Eleusis din Megara și a pus piatra de hotar la Istmul Corintului, un punct central între Atena și dușmanul său. Pe plan intern, Tezeu a deschis Atena străinilor și a înființat Panathenaia, cel mai important festival religios al orașului. Din punct de vedere istoric, Solon a deschis orașul și a sporit importanța Panathenaiei în jurul anului 566 î.Hr.
Oligarhul Kimon (cca. 510-450 î.Hr.) poate fi considerat patronul suprem al lui Tezeu de la începutul până la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. După prima invazie persană (cca. 490 î.Hr.), Tezeu a ajuns să simbolizeze orașul victorios și puternic.
Vă recomandăm să citiți și:
Top 10 invenții și descoperiri din Grecia Antică pe care le folosim și în prezent
Cine a fost Pericle, marele om politic din Grecia Antică
Comori vechi de pe o navă romană, descoperite în adâncurile unei insule din Grecia
O faimoasă epavă din Grecia va fi transformată într-un spectaculos muzeu subacvatic